6 septembrie 2012 – astăzi tatăl meu ar fi împlinit 64 de ani… ce dor îmi e de el! A atins nemurirea pe 11 octombrie anul trecut… ce repede trece timpul! Inima. Inima pe care a dăruit-o tuturor… câte o fărâmă fiecarui pacient, fiecarui coleg de breaslă, fiecarui prieten, fiecarei rude – soră, frate, cumnat, lui Vlad – nepotul sau, lui Iris – nepoata sa pe care nu a apucat sa o vadă… mamei mele, cuscrilor, soției mele, mie… inima din care a daruit tuturor, nu a mai putut bate! Ce păcat! Mai avea atâtea de făcut! Dar ce spun eu?! A atins nemurirea – sunt sigur că e într-un loc mai bun și mai liniștit… liniște! Avea atata nevoie de liniște, sunt sigur că acum are! Cred în nemurirea sufletului și ma rog mereu pentru tatăl meu, să fie pus în rând cu drepții, să aibă parte de pace veșnică și odihnă sufletească! Dar cum spuneam, astăzi ar fi împlinit 64 de ani… și dacă e nemuritor și chiar daca sună ciudat: La Mulți Ani tată, oriunde îți zboară sufletul! Astăzi și nepoțica ta Iris împlinește 10 luni! E așa cum ai vazut-o tu în ultima ta sâmbată pe aceasta lume – poate era un înger, ce te pregatea de drum… E frumoasă foc, e ghidușă si mâncăcioasă, are ochii albaștri și parul deschis… așa cum ai vazut-o tu, nu în vis! O sa mai scriu și iti vom scrie toti, povestind cate ceva frumos și memorabil, ce ni s-a întamplat alături de tine, adăugând la fiecare poveste și o fotografie, cu cât mai veche, cu atât mai valoroasă!
Pu,

Ioan-Răzvan Cârstocea

toate mesajele

Rev. Fr. Eugene vasilescu
0
15.09.2015

Laudativul reprezinta o forma insuficienta de a aduce un omagiu iar temporarul nu se mai aplica statutului fizic de existenta. Bebe demonstra aspectul cotidian al juramantului lui Hipocrate prin verbul A FI. Omul devenit doctor, alina, consola dar cel Mai adesea vindeca ce parea nevindecabil. Acest OM a adus culoarea si forma pe retina multora care nu au mai avut oportunitatea sa priveasca cerul instelat, Kantian find spus, sau sa admire revelatia contingenta. Cum poate cineva uita acei ochi albastri in care se adunau oceane de sperante si dureri dar si vointe indeclinabile . Dragul meu Bebe, am aflat extrem de letargic de schimbarea adresei tale pamantesti cu cea din ceruri. As dori sa iti cer iertare pentru elipticul de comunicare din viata temporara dar te asigur de rugaciunile noastre vitiate. Taumaturgicul va ramane etern calitatea si menirea ta cu care noi ne vom mandri in fata Sculptorului Etern atunci cand va fi vorba de tine. Alese urari si multa ingaduinta in rabdarea de a intelege plecarea ta, admirabilei tale sotii,Anca lui Ionut, nepotilor si familiei prin extensie.

Dumnezeu sa te numere cu dreptii iar intr-o zi dupa ce o sa te inving la sah iarasi sa fiu capabil sa-ti sarut mana dreapta.

Cu umilinta Cel care se roaga pentru tine, preot Eugene Vasilescu

Mariana Petre
0
08.08.2015

Buna ziua,

Sunt Mariana Petre din Slobozia, acum am aflat ca domnul doctor a plecat dintre noi si sunt tulburata ca pentru cineva foarte drag, din familie.

In anul 1986, am ajuns la domnul doctor la Spitalul Militar cu tatal meu Gheorghe Petre, care avea cataracta bioculara, nu mai vedea sa mearga singur, ochiul stang fiind pierdut.

Domnul doctor, tatal dumneavoastra scump, l-a operat pe tatal meu si operatia de implant cristalin a fost perfecta. Tata vedea fara ochelari.

Au urmat nenumarate controale, intalnirea cu dumnealui era o adevarata bucurie pentru noi.

Nu am uitat niciodata rapiditatea cu care lucra, felul in care se concentra asupra unui pacient - si conditiile grele in care lucra pentru ca holul era plin de lume galagioasa din toata tara care venea la dumnealui sa se vindece. Uneori mai iesea pe hol si ne ruga sa facem liniste...

In 1990 a fost a doua operatie, al doilea ochi vindecat complet prin implant de cristalin si tata, care era dascal la biserica din Munteni-Buzau , Ialomita, a vrut sa-i pupe mana dreapta, spunand :" manuta asta scumpa, CA A VENIT DUMNEZEU PE PAMANT SA DEA LUMINA ORBILOR ! " Domnul doctor a zambit, nu l-a lasat sa-i pupe mana si a spus :"Nu cu asta v-am operat, v-am operat cu stanga !" .

In cabinetul domnului doctor Carstocea era atunci un rezident arab, care vazand cum vedea tatal meu, fara ochelari - a facut semnul crucii.

AU FOST ATUNCI MOMENTE DE NEUITAT IN VIATA NOASTRA, am revenit de multe ori la control, care nu era o povara ci o adevarata placere.

A mai operat dupa aceea sute, mii de oameni si a dat ultimul strop de viata pentru ca oamenii sa aiba lumina ochilor.

Cred ca nu e om care l-a cunoscut care sa nu vorbeasca cu bucurie despre domnul doctor Benone Carstocea.

Gandul meu a zburat si peste ani la domnia sa, un stalp de referinta al medicinii romanesti.

Sa va mangaiati cu gandul ca A TRAIT CA SA DEA LUMINA ORBILOR, ca a ramas in amintirea a mii si mii de oameni vindecati si viata sa a fost una la care Dumnezeu s-a uitat cu placere !



Va doresc sa aveti o viata frumoasa!



epure alina
0
12.02.2015

o mare pierdere pt noi toti dar si pt familia dansului ma rog la Dumnezeu ca de acolo de unde e sa vegeze asupra noastra si a familiei.Datorita dansului mi-am recapatat vedera si increderea in mine Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si familiei multa sanatate

Cristian Cornea
0
05.11.2014

Acest OM, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-a salvat vederea si mi-a dat sansa sa am o viata normala. Dupa ce m-a operat, la ani de zile, il vedeam mergand cu metroul la munca si nu puteam sa nu observ cat de smerit si simplu era ca om. Am aflat tarziu ca a plecat dintre noi si m-a cuprins un fior de tristete.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu dreptii!



Cristi,

cornea.cristian@gmail.com
toate mesajele - sus